Editorial

Naturaleţea de a fi Moş Crăciun

De-a lungul anului, am încercat să tot transmit, din acest colţ de ziar, rânduri şi gânduri stârnite de evenimentele care ne-au umplut tuturor cotidianul într-un mod mai mult sau mai puţin evident, dar care, întotdeauna, ne-au influenţat existenţa chiar fără voia noastră. Până la urmă, cam tot ce se întâmplă în jurul nostru e măcar tangenţial trăirii noastre. „Omul e un animal social”, spun filozofii, şi tocmai de aceea am încercat să mă agăţ, cu firul scriiturii, de subiecte politice, administrative, sociale, culturale, care şi-au găsit ecoul tratării mai pe larg în paginile săptămânalului nostru.
Acum, ar trebui să-i dau înainte cu un soi de bilanţ, să încep să aştern retrospectiv gândurile finalului de an, despre criză, despre drumurile neasfaltate încă, despre gropile ivite în vechiul asfalt, despre şomaj, despre neîmplinirile politice, administrative… Sau să-mi ocup mintea cu altceva, mult mai de sezon, cum ar fi târgurile de sărbători, dilema cadourilor de oferit celor dragi, ştirile despre preţul brazilor, apropiata sosire a lui Moş Crăciun… Dintre toate astea, cu voia dumneavoastră, aleg varianta mai constructivă, de a mă înclina în faţa unui altfel de moş… Căutaţi în paginile ziarului, ca într-un sac cu cadouri, articolul despre Sebi Dumitrescu. Citiţi-l, apoi căutaţi-l pe el, cel care ne-a dăruit un exemplu, şi veţi găsi nu doar copiii, ci vă veţi regăsi pe voi, pe voi înşivă! Adrian RADULESCU

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co