Editorial

Idealul normalităţii

Nu vom afla niciodată dacă sportul s-a născut din încleştarea zeilor sau muritorilor le-a fost dată cea dintâi onoare de a pune ofrandele la picioarele învingătorului – în fiecare război s-a ascuns o întrecere şi în fiecare întrecere a ars mocnit spiritul de luptă. Dar sigur în freamătul antichităţii s-a născut încordarea discobolului şi sprintul alergătorului şi, rând pe rând, laurii au depănat povestea unor altfel de eroi, până în ziua în care un balon s-a rostogolit la picioarele noastre. Unii spun că ar fi venit din China, alţii că ei, italienii, l-ar fi şutat prima dată sau că englezii ar fi dat prima pasă.
Pentru noi, însă, cei de azi, scutiţi de truda invenţiei, fotbalul s-a născut din frumuseţea fentei şi din bucuria golului, din privilegiul de a fi luat spectacolul de-a gata. N-am făcut altceva decât să ne împărţim pe culori în oştile modernităţii, să ne fluturăm steagurile, să ne strigăm cântecele, să ne arcuim fularele în văzduhul arenelor. În noi se ascunde dorinţa celor trecuţi, mândria noastră e aceeaşi şi la fel trebuie să fie şi onoarea.
Pe umerii suporterilor nu cade doar particularul iubirii de club, ci şi întregul sportivităţii, al corectitudinii.
Acesta este şi idealul pe care vrem să-l promovăm, de la firul ierbii până în înaltul tribunei, din încleştarea jocului, până la frenezia galeriei.
Fie ca toţi să gândim la fel şi spre noi se va întoarce, asemenea unui bumerang încununat cu cei din urmă lauri, ecoul… normalităţii. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co