Editorial

Eroul meu personal

Nu l-am cunoscut pe străbunicul din partea tatălui… aşa cum poate mulţi dintre noi nu şi-au cunoscut înaintaşii.
A fost unul dintre mulţii străbunici din univers, dar pentru mine este unicul.
S-a stins cu mulţi ani înainte ca eu să vin pe această lume şi nu l-am cunoscut, dar am aflat câteva lucruri despre el care
m-au făcut să-i port un respect deosebit.
Cel mai mult m-a impresionat faptul că a luptat în Primul Război Mondial, în celebra bătălie de la Mărăşeşti. A fost unul dintre cei mulţi care au luptat, dar pentru mine este singurul care a învins şi s-a întors acasă, purtând în minte schijele emoţionale ale unei încleştări umane cu braţe armate şi Virtutea Militară pe piept.
Rănile nu i s-au vindecat decât atunci când, prin truda sa, din rodul său, a dăruit bani pentru a fi unul dintre ctitorii unei biserici şi a făcut donaţii armatei române, fapt pentru care a şi fost, din nou, decorat.
Nu este singurul, dar pentru simplul motiv că străbunicul meu a făcut asta, lui i-am înrămat un brevet şi l-am expus pe un perete, în casa părinţilor mei.
Ei bine, eu l-a acest om, redefinit ca soldat, mă gândesc de Ziua Naţională şi de fiecare altă dată, afară de 1 Decembrie, în care sunt pomeniţi luptătorii pentru patrie.
Nu e Mihai, nu e Ştefan…, dar pentru mine e mai viteaz şi mai sfânt decât oricine, pentru simplul, dar atât de cuprinzătorul motiv, că a scris, odată cu istoria ţării, şi istoria neamului meu. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co