Cum stopăm prostituţia, dacă nu pedepsim şi cererea?
Într-una din zilele trecute, primind buletinul informativ de la IPJ Prahova, ne-a atras atenţia o ştire despre o infracţiune de prostituţie. Cum fenomenul e greu de stăpânit în condiţii actuale, am încercat să vedem care latură a acestei fapte penale nu e sancţionată corespunzător, astfel încât incidenţa unor cazuri de acest fel să fie tot mai redusă.
„În ziua de 7.07.2011, în jurul orei 17:30, poliţişti din Câmpina, în timp ce se aflau în patrulare pe DN 1, au depistat pe sensul de mers Breaza – Câmpina, în imediata apropiere a a râului Prahova, într-o zonă cu vegetaţie abundentă un bărbat şi o femeie care se pregăteau să întreţină raporturi sexuale într-un autoturism parcat. Din verificările efectuate, s-a stabilit că femeia l-a acostat pe conducătorul autoturismului cu scopul de a întreţine raporturi sexuale contra sumei de 50 lei. Acesteia i s-a întocmit dosar penal conform art. 328 Cod Penal”, se arată în comunicatul IPJ Prahova. Respectivul articol 328 prevede că fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani.
E drept că articolul nu precizează sexul persoanei care apelează la astfel de practici. Totuşi, din speţa foarte succint prezentată, părea că lipseşte ceva : “iar bărbatul a fost amendat cu suma de…”. Întrebând un procuror timid sau doar opac, de ce nu este pedepsit şi bărbatul care acceptă favoruri sexuale cotra cost, răspunsul a venit promt: nu există cadru juridic. De ce oare bărbatul care acceptă să primescă favoruri sexuale contra cost, susţinând şi generând în acest fel prostituţia, nu este pedepsit de lege? Lăsând deoparte polemica unor parlamentari pe tema legalizării prostituţiei, atâta timp cât prostituţia este considerată, încă, infracţiune, cel puţin până la 1 octombrie, când va intra în vigoare noul Cod Penal, care nu mai prevede acest lucru, putem aborda problema ca atare.
Infracţiune în doi
Astfel, ca orice infracţiune, prostituţia trebuie prevenită, respectiv, pedepsită. Atunci, cum se poate eradica acest fenomen, dacă numai o persoană participantă, la această infracţiune, e pedepsită, fără să se ia în consideraţie şi participarea bărbatului, care acceptă sau cere conştient astfel de servicii, generând infracţiunea în sine? Într-adevăr, există situaţii când „clientul” s-ar putea încadra la art.23 CP, care precizează faptul că participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici. Dar, în asemenea situaţii este greu de dovedit instigarea ori complicitatea, infracţiuni prevăzute separat de Codul Penal. Chiar şi infracţiunea de prostituţie este greu de probat, ceea ce ar putea părea paradoxal. De ce? Consultând specialişti în Drept Penal, am aflat care sunt elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Astfel, „latura obiectivă este formată din două acţiuni: de procurare a mijloacelor de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă şi a doua, de practicare în acest scop de raporturi sexuale cu diferite persoane. Latura subiectivă: infracţiunea se produce cu intenţie directă, ca urmare a sintagmei din textul de lege <<practicând în acest scop>>. Obiectul material sunt sumele de bani sau alte valori procurate prin practicarea de raporturi sexuale. Subiectul poate fi orice persoană, femeie sau bărbat. Consumarea infracţiunii: la momentul când se realizează un număr suficient de raporturi sexuale cu diverse persoane, pentru ca acestea să poată fi caracterizate ca un mod obişnuit de procurare a mijloacelor de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă. Faţă de aceste condiţii ale legii, nu este suficient ca o persoană să fie surprinsă că are raporturi sexuale, o dată sau de câte ori ci, pentru a se reţine infracţiunea sunt necesare a fi îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiţii şi anume : să existe un număr suficient de mare de raporturi sexuale; raporturile sexuale să fie făcute cu diverse persoane; scopul acestor raporturi sexuale să fie acela de a procura mijloace de existenţă; mijloacele de existenţă astfel procurate, să fie fie unice, fie principale pentru subiectul infracţiunii. Aceste mijloace de existenţă să fie sub formă de bani sau alte valori. În acest context, terţul care beneficiază de raporturi sexuale plătite, ar putea avea participaţie la comiterea infracţiunii de prostituţie, drept complice, dacă se face dovada că acesta a beneficiat de mai multe ori de aceleaşi “servicii” de la aceeaşi persoană, iar acesta cunoaşte activitatea şi situaţia persoanei cu care are raporturi sexuale plătite, respectiv condiţiile enumerate mai sus”.
Cum e la alţii…
Probabil din cauza acestor condiţii – de genul „câte raporturi sexuale”- greu de dovedit, prostituţia a putut rămâne o meserie veche. Legea 61/91 prevede amendarea pentru „atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea, spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte”. Cuvântul „atragerea” naşte multe semne de întrebare asupra modului în care poate fi aplicată legea. Ţările din nordul Europei, care s-au lovit de problema prostituţiei practicate de femeile venite din ţările estice şi africane, au luat măsuri pentru eradicarea acesteia. Astfel, începând din 1999, în Suedia şi ulterior în Finlanda, Norvegia şi Scoţia, bărbaţii care cumpără servicii sexuale sunt pedepsiţi cu amendă sau închisoare de până la şase luni sau chiar cu amândouă. Sunt doar câteva exemple. Şi Vaticanul a sugerat pedepsirea clienţilor prostituatelor pentru a lupta împotriva acestei „forme de sclavie modernă. Asemenea măsuri ar trebui adoptate şi la noi, pentru că nu e normal să pedepseşti doar persoana, de cele mai multe ori femeie, şi nu pedepseşti şi clienţii care participă în aceeaşi masură, la săvârşirea infracţiunii de prostituţie. Fostul ministru de Interne Vasile Blaga dorea ca şi proxeneţii, şi clienţii să plătească amenzile date prostituatelor. Proiectul s-a pierdut undeva, în sertare.
Dacă acest aspect, ce ţine de aplicarea unor măsuri coercitive stricte şi împotriva persoanei care apelează la servicii sexuale contra cost, nu se va finaliza prin articole de lege clare, se poate considera că preceptele Teoriei Dreptului, care presupun că o lege apără doar interesul general al societăţii sau al unei categorii sociale şi nu interesele private ale particularilor, sunt lovite de nulitate. Carmen NEGREU
