Editorial

Cartea de colorat

Să presupunem că sunt doar o linie, prelungită mai mult de-o siluetă primară, plană, ca un sentiment tolănit de la stânga la dreapta.
Când mi-e dor de portocaliu, nu mă ascund nici în galben şi nici în roşu…, ci prefer să stau îndărătul creionului cu răsuflarea întretăiată, aşezat pe lung, pe lat sau chiar ghemuit într-un contur, numai bun de completat cu o culoare…
Sunt pe cât de invizibil, pe atât de prezent, simpatic, delicios, surâzător şi cuceritor până la luat acasă, între pagini, de la 1, la infinit, până la capătul copilăriei şi înapoi, până la iubire…
Când mi-e dor de portocaliu, nu mă tem de mov şi nici de albastru şi nici de restul…, ci lor le stau la îndemână, ca unei lovituri a sorţii, primită fix în timp ce clipeam.
Atât şi nimic mai mult, de la perfect până la mânjit, cu tupeul de a-mi fi nuanţa indiferentă. Aproape indiferentă…
Şi dacă tot v-aţi prins că e vorba despre cartea de colorat, vă spun că în vremurile astea intens politizate, textul e valabil pentru orice altceva în afara culorii politice… Adrian RADULESCU

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co