Editorial

Care urgenţă?

Când îmi aleg tema unui editorial şi chiar atunci când îl scriu, încerc să mă las purtat de sentimente doar până la un punct. Pot să aleg un subiect cu inima, dar simt că sunt dator să mă menţin la limita decenţei, oricât de multă ură ar alimenta actul facerii. Cu alte cuvinte, ar fi de datoria raţiunii să câştige bătălia asta personală.
Şi încep prin a spune că vineri seară, un mai mult decât prieten m-a sunat să-mi spună că tatăl său a fost dus cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, pus pe un scaun şi lăsat să aştepte să-i vină rândul să intre la Urgenţe, deşi chiar personalul medical al echipajului care l-a preluat îi spusesă că, date fiind simptomele, ar fi vorba despre un accident vascular. Ulterior examinării sale de către medicul de gardă, pacientului i
s-a recomandat internarea, totodată aducându-i-se la cunoştinţă faptul că efectuarea unui examen tomografic, menit să lămurească gravitatea diagnosticului, nu este posibil pentru moment. De ce? Pentru simplul fapt că aparatul respectiv este pus în funcţiune doar în anumite situaţii şi la ordinul unui alt medic de gardă.
Dar soarta a conspirat pozitiv şi prilejul s-a ivit imediat, un alt bolnav fiind adus la spital în stare gravă. Analiza a fost efectuată şi tot ceea ce ar trebui să mai consemnez este înjurătura care îmi stă pe buze. Din respect pentru medicii pe care îi cunosc şi care merită aşa ceva, mă voi adresa aşa…, la limita de care aminteam mai sus, direct legiuitorului: Să mori tu!, aşa se face medicina de urgenţă? Adrian RADULESCU

1 Comment

1 Comment

  1. O ALTA VICTIMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC

    28 martie 2012 at 5:11 PM

    Stimate domnule Radulescu
    tatal meu a fost in aceeasi situatie in vara anului trecut, aceeiasi problema tomograful nu functiona, dar “din fericire” a fost trimis dupa ore de asteptare la Mediurg sa i se faca tomografie (de ce sa se repare tomograful din spital in loc sa se umple Mediurgul de bani?)
    L-a preluat doamna dr. GHANAAT Magda care dupa ce am “vorbit” cu ea a plecat dupa 2 zile in concediu fara sa spuna nimic.
    Infirmierele cerea pampersi , aduceti cate 10 buc pe zi, pentru ca apoi sa umble din salon in salon sa-i vanda la bucata bolnavilor. Tratamentele le-am cumparat din banii nostri, doar cateva pastile le gaseai pe noptiera infecta.
    Nu a vorbit nimeni cu noi, asistentelor le era frica sa spuna ceva, l-am gasit pe tata intr-o zi legat de pat si deshidratat, iar dupa o saptamana de stat in aceasta inchisoare “Spitalul Judetean Ploiesti” mi l-au dat acasa in patura in coma de gradul 2 spunandu-mi marea sefa de sectie Dragomirescu ca in trei luni se va recupera.
    Din pacate dupa zile intregi de coma profunda si niste escare de te ingrozeai, tatal meu a decedat, iar in cele cateva clipe in care si-a revenit inainte sa moara, nu a povestit decat ce a indurat in acel spital!
    Concluzia mea si nu numai -- diagnostic si tratament gresit.
    Cui sa te adresezi cand cele 2 doctorite sunt in Comisia care ancheteaza cazurile de malpraxis?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co