Editorial

Balonul se rostogoleşte…

Nu ştiu dacă rândurile pe care le voi scrie sunt pentru tata sau pentru Mircea Dridea…, dacă sunt în memoria tatălui meu sau în cinstea fotbalistului de clasă al Petrolului, ajuns, acum, la vârsta filosofiei. Cei doi nu s-au cunoscut vreodată, dar între ei a existat o legătură puternică, născută din eleganţa driblingului din iarbă şi sinceritatea cântecului din tribună. Idolul şi suporterul nu s-au întâlnit niciodată pentru a-şi da mâna, dar au fost împreună de atâtea şi atâtea ori, pentru o vreme meci de meci, apoi pentru toate poveştile cu gloria de odinioară. Ascultate, reascultate, basmele astea ale copilăriei mele cu eroi reali, mă leagă acum, pe mine, de cei doi. Tata mi-a dat microbul fotbalului dăruindu-mi prima minge şi, aşa cum fac părinţii cei mulţi, m-a dus prima dată pe stadion. Dar, cel mai important…, mi-a spus şi istoria! Ştiu că pasiunea nu s-ar fi născut fără farmecul trecutului, fără victoria cu Liverpool şi toate celelalte… Toţi găzarii ştiu asta şi o vor afla şi cei care vor flutura mâine steagurile. Pentru că prezentul nu poate fi desprins de trecutul pe care îl invocăm, la noi acasă, meci de meci, în versurile imnului… Pentru că viitorul pe care ni-l dorim nu este altceva decât o reinventare a trecutului. În rest, driblingurile sunt la fel, golurile sunt la fel de frumoase, înfrângerile dor la fel de mult, pe cât de mari ne sunt bucuriile, balonul se rostogoleşte…
Şi noi, odată cu el… Adrian RADULESCU

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co