Emil Hossu nu a murit! Emil Hossu trăieşte prin rolurile sale memorabile! Emil Hossu va dăinui în amintirea spectatorilor! Emil Hossu… Sunt tot atâtea adevăruri valorizate de calitatea actorului, prezente în presa ultimelor zile. Emil Hossu a fost peste tot, pe buzele tuturor, în mintea tuturor semenilor care l-au cunoscut, direct ca om sau direct ca expresie a artei sale. Dar unde a fost până acum Emil Hossu? O întrebare care frizează indecenţa, obrăznicia, dacă e pusă pur şi simplu, fără...  Citeste mai departe »

O mie şi una de nopţi politice… O mie şi una de nopţi de analiză, comentarii, discuţii, dezbateri, opinii, palavre… Câteva zile de proteste, manifestaţii, mitinguri, marşuri, pichetări… Mie aşa mi s-a părut, că zilele cu demonstraţii au fost mai puţine decât serile şi nopţile de întors adevărul pe dos, cu vârful degetelor, ca pe o cămaşă albă murdărită la guler de un politician, înainte s-o dăm la spălat. Eu sunt dintre cei care pun ceasul să sune şi se duc la slujbă dimineaţă,...  Citeste mai departe »

“Să nu te bagi în politică!” Aşa m-a sfătuit bunica din partea tatălui, încă de când eram adolescent şi nu îmi băteam capul cu viitorul meu. Peste ani, aveam să ajung singur la concluzia asta existenţial-profesională, dar nu mă întrebaţi acum care sunt motivele. Aseară am fost pe la mama, prin cartier, şi apoi, în drum spre casă, am trecut prin centrul oraşului. Îmbrăcat lejer, de weekend, şi ţinând în mână o sacoşă cu borcane – mama gătise mâncărică de castraveţi...  Citeste mai departe »

Sărbătorile din vremea iernii s-au dus… Mai buni sau mai răi, ne-am întors în cotidianul unei existenţe banale, lipsită de beteală, steluţe şi globuleţe. Strălucitoarea instalaţie a pomului de Crăciun rămâne ancorată pe amintirile sfârşitului de an şi încă nu-mi dau seama dacă îmi luminează prezentul, dacă îmi dă putere sau mai de grabă îmi pune piedica nostalgiei… Sunt bucuros că o iau de la acel zero absolut al proiectelor personale sau port pe umeri tristeţea începerii...  Citeste mai departe »

De-a lungul anului, am încercat să tot transmit, din acest colţ de ziar, rânduri şi gânduri stârnite de evenimentele care ne-au umplut tuturor cotidianul într-un mod mai mult sau mai puţin evident, dar care, întotdeauna, ne-au influenţat existenţa chiar fără voia noastră. Până la urmă, cam tot ce se întâmplă în jurul nostru e măcar tangenţial trăirii noastre. „Omul e un animal social”, spun filozofii, şi tocmai de aceea am încercat să mă agăţ, cu firul scriiturii, de subiecte...  Citeste mai departe »

Decembrie nu e ultima lună din an… Decembrie e prima lună din suflet! Decembrie e o lecţie de viaţă pe care ne-o predăm noi înşine, încă din copilăria în care ne lustruiam ghetuţele… Îmi amintesc nerăbdarea aşteptării şi totala emoţie a sosirii, a împlinirii mitului. Nu neapărat bucuria găsirii dulciurilor aduse de Moş Nicolae era supremă, ci pur şi simplu faptul că el vine cu adevărat, că vine şi la mine, era excitant până la tremur. Am învăţat, atunci, că Moş Nicolae...  Citeste mai departe »

În urmă cu vreo jumătate de an, am cumpărat de la obor un căţeluş… Mic, negru, cu câteva pete albe asortate perfect cu dragostea policromă de animăluţe a familiei mele. Îl vindea un bătrân ştirb şi surd, care rostea cu greu propoziţia de marketing: “Creşte mic! Luaţi-l domnu’, că creşte mic!” Nu ştiu dacă mi-a fost mai milă de moşneagul care, deşi spunea că e venit de la Văleni, tot părea desprins din altă lume şi de prin peisajele altor meleaguri, sau de potaia caraghioasă,...  Citeste mai departe »