În urmă cu vreo jumătate de an, am cumpărat de la obor un căţeluş… Mic, negru, cu câteva pete albe asortate perfect cu dragostea policromă de animăluţe a familiei mele. Îl vindea un bătrân ştirb şi surd, care rostea cu greu propoziţia de marketing: “Creşte mic! Luaţi-l domnu’, că creşte mic!” Nu ştiu dacă mi-a fost mai milă de moşneagul care, deşi spunea că e venit de la Văleni, tot părea desprins din altă lume şi de prin peisajele altor meleaguri, sau de potaia caraghioasă,...  Citeste mai departe »

Sărbătorile sunt din ce în ce mai aproape… Pentru unii dintre noi, puternic ancoraţi în realitatea cotidiană, asta se simte din supermarket, din vitrine şi de pe rafturile de noiembrie încărcate cu beteală, globuleţe şi tot felul de ornamente care au adus spiritul Crăciunului… Au adus spiritul de market al Crăciunului, în minţile clienţilor gata să-şi cumpere o sărbătoare în cele mai mici detalii, aproape cu regretul că, totuşi, nu-l pot cumpăra şi pe Hristos la vreo promoţie de...  Citeste mai departe »

Bâlci la Telega; profesori care nu primesc bani pentru navetă de la autorităţile locale; pensionari nemulţumiţi de îngheţarea retribuţiilor în anul 2012; elevi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie din Câmpina, bolnavi de rubeolă; poliţişti cercetaţi de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru oarece nereguli în desfăşurarea activităţii; rampa de gunoi de la Băneşti care trebuia închisă încă de mai bine de un an e pregătită abia acum pentru aşa ceva; un...  Citeste mai departe »

De multe ori, am avut impresia că noi, românii, suferim de un soi de masochism mediatic. Ne place să dea alţii în noi şi, cu o plăcere teribilă cel puţin mai mare decât aceea de a ne linge rănile, nu doar că nu reacţionăm la atac, ci chiar ne aşezăm în dreptul arătătorului îndreptat înspre noi. De multe ori, chiar răsucim cuţitul în diverse răni provocate de condeiul nedrept de ascuţit al altora. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu mai bine de un an şi jumătate în urmă, când presa...  Citeste mai departe »

Când eram mai mic, pe vremea lui Ceauşescu, tata asculta la tranzistor Vocea Americii… Probabil alţii îl ascultau pe el…, dar nu neapărat despre securişti vreau să vă scriu acum şi nici despre ceea ce ascultam eu, la radio, etapă de etapă, cu pasiunea pe care mi-o insuflase părintele meu. Aveam vreo 12 ani şi nici dacă hertzii mi s-ar fi amestecat în cap – printre transmisiuni sportive şi împuşcăturile de la Timişoara -, nu m-aş fi gândit atunci că fotbalul poate învinge istoria....  Citeste mai departe »

Vremea numărătorii a venit. Recensământul e în plină desfăşurare şi, fără prea mare avânt profesional – după o noapte în care am dormit prost, chiar dacă Petrolul s-a întors cu un egal din deplasare -, îmi scriu părerea despre această europeană acţiune, direct, explicit, fără prea multe floricele de mirosit în pagină. Pot să mă înjure unii cât vor, dar când aud că rezultatele finale vor fi date publicităţii în anul 2014, nu pot să nu mă gândesc, să simt şi să spun...  Citeste mai departe »

Prezenţa în spaţiul public este, fără îndoială, un lucru extrem de important pentru un om politic cu aspiraţii în domeniu. Ca să ajungi unde ţi-ai propus, fie că este vorba despre o funcţie în administraţia locală, fie în cea naţională, e musai să fii prezent în agora, pentru a fi prezent în mintea oamenilor, atunci când vine vremea scotocirii electorale, vremea căutării pe liste cu mâna încordată până la cerneala ştampilei de vot. Chiar dacă alegerile se ţin, după caz, din...  Citeste mai departe »