La 07.30 a sunat ceasul. O dată, de două ori și încă puțin până să-i redau tăcerea de orologiu cu baterie. Așteptam clipa asta cu nerăbdarea turistului de cursă lungă. Sunt atât de rapid încât am senzația că fiecare gest răzbună stresul unor luni întregi de muncă, golgota fiecărei fraze scrise, duse sau nu până la capătul punctului. Un duș, cu gelul luat ca suvenir de la hotelul din Bologna unde am tras în ultimul concediu, îmi umflă nările cu mirosul libertății de a avea cetățenie...  Citeste mai departe »

Dacă se mai îndoia cineva de faptul că România e ţara tuturor posibilităţilor, inclusiv a celei de a fi prost şi de a avea, totuşi, un loc de muncă pe timp de criză, orice urmă de incertitudine a fost înlăturată pe DN 1, cu viteza de reacţie a unui conducător auto obligat să calce frâna şi să răspundă banal la întrebări stupide. În dulcele stil clasic, autorităţile române au stat drepţi la claxonul Occidentului şi au demarat un studiu faţă de care teoria chibritului e de mult...  Citeste mai departe »

Odinioară o vacă de muls cu ugerul mare cât toate poftele oamenilor de afaceri, parlamentarilor, investitorilor, primarilor, bugetarilor, beneficiarilor de retribuţii băneşti speciale şi tuturor celorlalţi nemernici care şi-au luat porţia cu mâinile murdare, statul s-a oprit, brusc, din păscutul post-decembrist, tulburat, parcă, de un tăune de criză, care a spulberat liniştea plaiului mioritic. A terminat de rumegat şi, cu degetele fine ale conducătorilor, s-a scărpinat între coarne şi a...  Citeste mai departe »

Ceasurile dimineţii au vestit chemarea la oaste şi cavaleria, trezită din somnul emisferic, a pornit din nou atacul, la pas, în linişte, aproape subversiv. Armurile strălucesc orbitor, lăncile sunt ascuţite până la sânge şi lungi până la Dumnezeu. Singurul cotropitor şi toropitor universal, soarele, năvăleşte în ritmul său impus de tactica primordială a pârjolului. Nici soldăţeii de plumb din oastea copilăriei nu l-ar putea învinge. La orele prânzului, a cucerit întreg orizontul....  Citeste mai departe »

În marea carte a istoriei noastre, a românilor – expresie a lipsei de inspiraţie în alegerea aliaţilor – e tot mai departe capitolul în care Burebista şi Pompei s-au înţeles asemeni conducătorilor de oşti şi ţară, momentul în care mareşalul Antonescu şi Hitler au bătut palma intereselor comune, ca militari de carieră, şi clipa dezgustătoare în care comuniştii autohtoni şi cei din Uniunea Sovietică s-au îmbrăţişat ca fraţii, într-un gest de-o intimitate bilaterală dusă până...  Citeste mai departe »

Cine a fost mai întâi, teatrul sau actorul? O întrebare născută subit în mintea omului modern pentru care tragedia greacă e un soi de expresie a cotidianului – acest „ceva” țiitor al tuturor îngrijorărilor individuale, care uneori devin spaime colective. Atât de lipsit de importanţa trecutului, atât de departe de templele în care sufletele eroilor antici îşi căutau nemurirea în graţiile unui Dionisos purtat cu alai de nimfe şi satiri, cel de astăzi nu-l poate înţelege pe cel...  Citeste mai departe »