Ion Bărbuţ s-a născut în 1951, în judeţul Vâlcea. A absolvit, în 1974, Facultatea de Matematică – Mecanică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, fiind repartizat la Breaza, oraşul în care s-a şi stabilit, de altfel, ca profesor de matematică. A fost director-adjunct al Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” din 1998 până în 2008, când a preluat conducerea acestuia.

Reporter: După o experienţă de  36 de ani ca profesor, cum aţi aprecia învăţământul practicat înainte de ’89, comparativ cu ceea ce se întâmplă acum?
Ion Bărbuţ: Există o diferenţă mare, cu bune şi cu rele! Până în Revoluţie, era un sistem de învăţământ, să zicem, mai aşezat. Adică, se ştia exact când vor fi admiterile la liceu, la facultate, fiind un program bine stabilit. După ’89, sistemul de învăţământ a fost şi este şi în ziua de astăzi într-o continuă reformă. Şi parcă nu se mai reformează! Mă refer la selecţia pentru admiterea la liceu, la facultate. Bineînţeles că apreciez ca noutate descentralizarea învăţământului, numai că ar trebui să fie şi procedurile clare pentru a face asta şi mai ales să fie respectate de toţi. O parte bună a acestei reforme este că se doreşte un învăţământ flexibil. Mă refer la faptul că elevul are o posibilitate mai mare de a-şi alege disciplinele pentru care are aptitudini, înclinaţii, pentru care ar învăţa cu plăcere. Este vorba de orele opţionale. Chiar şi aici s-au modificat de la an la an. O treime din numărul total de ore din programa şcolară e opţională. În timp, acestea s-au mai redus. De vreo doi ani, totuşi, aceste planuri-cadru au devenit mai stabile, adică la profilul respectiv, la specializarea respectivă, există un anumit număr de ore, ceea ce a redus sau a reuşit să se evite haosul produs iniţial. Un alt lucru bun apreciez că este faptul că s-au introdus mai multe ore de tehnologia informaticii şi comunicării (TIC), obligând şcolile să dezvolte baza materială. Noi avem două laboratoare de informatică dotate cu calculatoare performante. Se observă deja că este necesar să mai înfiinţăm un laborator, pentru că ore de TIC se fac şi la uman. S-a dovedit că şi un elev care este la secţia uman, profil intensiv engleză sau istorie, are nevoie să stăpânească nişte noţiuni de informatică, indiferent dacă va deveni avocat sau medic sau profesor de limba română. Dincolo de aceste aspecte, am observat că tinerii din ziua de azi sunt mult mai informaţi datorită internetului, telefoniei mobile, în general, a tehnologiilor informaţionale. Acest lucru ne obligă pe noi, cadrele didactice, să ţinem pasul cu ei, să facem faţă. Pe de o parte e bine pentru elevi, că ţin pasul cu tehnologia, dar, pe de altă parte, e rău, pentru că nu mai citesc o carte. Avem peste 30.000 de volume în biblioteca noastră, care nu prea mai este frecventată, găsind rar elevi care au fişe de înscriere. Nu cred că e bine pentru dezvoltarea copilului, structura sa, cultura sa generală.

Reporter: Cum se prezintă liceul „Aurel Vlaicu”, din punct de vedere al restrângerilor de personal didactic şi administrativ?
Ion Bărbuţ: Până acum un an, noi raportam o suprafaţă de curăţenie de 6100 mp. În fiecare an, în luna august, dăm o normare la Inspectoratul Şcolar. La un an după ce am preluat funcţia de director, am făcut această situaţie, a planului şcolii, cu ajutorul Primăriei, reuşind să stabilim, de fapt, doar o suprafaţă de 3750 mp. Pentru o femeie de serviciu, aşa cum prevăd normativele pentru mediu urban, sunt 700 mp suprafaţă de curăţenie. Aveam 8,5 posturi de femeie de serviciu, în condiţiile în care, acum, după această situaţie refăcută, avem doar 5. Anul trecut, în august, mi-am creat într-un fel duşmani, ca să zic aşa, dar ca manager al liceului am făcut nişte economii. Practic, nu a fost o restructurare, ci o adaptare strictă la prevederile legale în ceea ce priveşte suprafaţa de curăţenie din liceul nostru. În ceea ce priveşte suplinitorii, avem şi anul acesta. În ianuarie, am fost chemaţi toţi directorii instituţiilor şcolare la Inspectorat, legat de OUG nr. 34. În baza acestei ordonanţe, am pierdut 0,5 posturi de administrator şi 0,5 posturi de laborant. Anul acesta a fost un an de frământări, stresant pentru toată lumea, fragmentat şi de greve.
Reporter: Cât de oportună este munca suplinitorilor, în şcoală?
Ion Bărbuţ: Normal că există şi suplinitori competenţi, care poate au avut un ghinion când au vrut să intre în învăţământ, dar, în general, nu au avut o activitate corespunzătoare în şcoală. Totuşi, competenţele profesionale ale unora au lăsat de dorit. Ei încep un an şcolar undeva, apoi ştiu că în anul următor vor fi la altă şcoală, astfel că implicarea lor în actul de învăţământ este superficială. Anul trecut am avut probleme mari la disciplina geografiei, pentru că profesorul titular este în concediu pentru creşterea copilului. Această suplinitoare a creat în şcoală numai dezordine, atât în timpul orelor, cât şi în pauze. A trebuit să facem nişte demersuri în acest sens, pentru a i se rezilia contractul de muncă, atât la nivelul şcolii, cât şi la Inspectorat. Sperăm ca, anul acesta, Inspectoratul să repartizeze pe cineva serios şi competent.

Reporter: Liceul „Aurel Vlaicu” este o unitate de stat, implicit, învăţământul fiind gratuit. Ce înseamnă, de fapt, această gratuitate?
Ion Bărbuţ: Da, înţeleg ce vreţi să spuneţi. Pentru clasele de liceu trebuie cumpărate manuale. Totuşi, pentru învăţământul primar şi gimnazial, manualele sunt date de către stat. Dar şi pentru aceşti copii părinţii trebuie să cumpere rechizite. Noi mai primim rechizite de la Inspectoratul Şcolar, dar nu sunt suficiente. Apoi, copilul mai strică, pierde. Ştiu că aceste rechizite sunt foarte scumpe. Noi, conducerea şcolii, Consiliul de Administraţie, am hotărât, de câţiva ani, ca uniforma să fie obligatorie în şcoală. Este o idee care o menţinem, considerând-o benefică şi, mai ales, agreată de părinţi, propusă de Comitetul Reprezentativ al Elevilor din liceu, acum 5-6 ani. Au fost discuţii de genul că un copil vine la şcoală îmbrăcat mai modest, în comparaţie cu altul, ai cărui părinţi au o stare materială mai bună, ajungându-se la crearea unor inhibiţii, complexe. Anul acesta ne-am interesat mai din timp de o firmă care să confecţioneze uniformele, ajungându-se la un preţ de 120 de lei, aproximativ. Decât să cumpere părintele o pereche de blugi de 80 de lei sau chiar mai mult şi un pulover de nu-ştiu-ce culoare şi firmă, mai bine poartă elevul o uniformă care impune şi o anume disciplină. Eu ţin foarte mult la treaba asta.

Reporter: În contextul crizei pe care o traversăm, va putea fi aplicată în continuare reforma învăţământului?
Ion Bărbuţ: Această reformă este legată mult de problemele sociale. Mă refer la diminuarea salariilor noastre cu 25 %, la faptul că nu se mai decontează transportul. Toate acestea au influenţă puternică asupra profesorului, implicit asupra actului de învăţământ. Sunt de acord cu această reformă, dar, atâta timp cât nu vor fi rezolvate problemele sociale, cu greu va putea fi aplicată, să devină benefică pentru toată lumea. E greu să intri la oră cu gândul la ratele de la bănci sau că nu-ţi poţi susţine financiar în facultate, propriul copil.

Carmen NEGREU