De multe ori m-am întrebat ce a stat la originea sistemului bancar, cum a încolţit, în negura timpului, ideea actului primordial al împrumutului cu dobândă, dacă a venit, revelatoare, într-o minte aflată la adăpostul unui cap cu păr creţ şi, mai cu seamă, dacă strămoşul bancherilor, cel care a înstrăinat primul gologan ce avea să i se întoarcă înmulţit, era un om milostiv sau, dimpotrivă, unul avar şi zgârcit.
Cu alte cuvinte, dacă această cămătărie de lux de astăzi are la origine dorinţa de a da semenilor un oarece ajutor sau pur şi simplu mâncăriciul palmelor, tradus din dorinţa de îmbogăţire cu orice preţ. Nu de alta, dar ştiind dacă mama tuturor tranzacţiilor bancare a fost un gest pozitiv prin sine, sau unul născut ca afirmare a lăcomiei, aş putea să identific trăsătura nativă esenţială a acestui sistem, despre care astăzi ştiu că funcţionează graţie sinapselor purtate cu… perciuni. Ei bine, acest „univers al lui Iţic” e tot mai extins, graţie acestor exemplare umane evreieşti născute pentru tabla înmulţirii, iar… Bulă îi asigură „desăvâculmea, rşirea”, dintr-o sucursală autohtonă. Mai exact din Câmpina, acolo unde o unitate bancară a plasat unui client o bancnotă falsă, de 500 de lei, în mulţimea sumei de 37.000, şi, în urma apelului făcut de păgubit, l-a informat că banii erau musai de verificat pe îndelete, la ghişeu, cu mijloace personale. E un banc prost, care spulberă toate întrebările, oferind răspunsuri fără dobândă, şi care, de această dată, ne pune pe noi în spatele ghişeului. Mai dăm credit băncilor? Adrian RADULESCU